Relația mea cu scrisul a început ca o provocare. Sunt o cititoare pasionată. Am avut și norocul să am îndrumători de lectură pricepuți care m-au călăuzit prin oceanul literaturii universale multă vreme astfel încât pot spune că eu nu prea am citit cărți proaste. Poate de aceea i-am și admirat foarte mult pe scriitori, pentru că am citit doar capodopere. Iar capodoperele sunt atât de multe încât nu ne ajunge o viață întreagă să le citim pe toate.

Am avut de-a lungul timpului cărți care mi-au marcat existența și nu o dată mi-am dorit să fi putut și eu să scriu o astfel de carte. Dar cine eram eu să fiu în stare de așa ceva?

În 2021 s-a mai întâmplat ceva în viața mea care avea să însemne mult mai mult decât am crezut atunci. Am primit invitația de a ține un discurs la o conferință TEDx la Brașov. În pauza evenimentului, a venit la mine un reprezentant al unei edituri din București să mă întrebe dacă nu m-am gândit să scriu o carte pe subiectul din discurs. Nu mă gândisem, dar ce-ar fi fost dacă aș lua în serios această propunere? Zis și făcut! M-am înscris rapid în două programe de scriere de nonficțiune, unul de trei luni să scriu cartea și unul de 365 de zile să-mi creez obiceiul de a scrie zilnic.

Numai că, mi-am fixat o ștacheta mult prea sus de la început. Am vrut să scriu prima mea carte și să o văd publicată până la sfârșitul celor 365 zile deși scopul declarat al programului a fost mult mai omenesc, acela de a scrie zilnic, indiferent ce anume. Ambiția mea alimentată de vanitate mi-au aprins dorința până la o vâlvătaie care, scăpată de sub control, în cele din urmă m-a făcut cenușă în loc să-mi dea numai energie. În cenușa asta au rămas însă cinci tăciuni aprinși (povestirile din Antologia de JAD volumele 1, 2, 3, și 4 și povestirea din Antologia 365). Cu acești tăciuni aprinși îmi alimentez acum determinarea de a scrie cărți de una singură. Numai că de această dată nu mă voi mai lăsa fascinată și mistuită de limbile de foc ale pasiunii lăsate să ardă de capul lor ci le voi pune să ajute la crearea a ceva frumos și folositor pentru mine și pentru cititorii mei. Am căpătat înțelegere despre cum să mă joc cu focul creației fără să mă ard.

Prin antologiile de povestiri la care am contribuit am ajuns să cred că pot și eu să fiu o scriitoare adevărată. Asta contează cel mai mult.